CREZUL-Articolul 12

   SI VIATA VEACULUI CE VA SA FIE,AMIN

   Viata de veci a celor buni va fi intru totul fericita. Anume,pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu in viata pamanteasca si pazesc poruncile Lui, adica pentru cei ce fac binele, fericirea va fi nesfarsita si neanchipuit de mare. Caci " cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit, acestea le-a gasit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El"(1Corinteni 2,9). Aceasta negraita fericire se va arata mai ales in unirea harica cu Dumnezeu, in impartasirea de vesnica slava si in vietuirea impreuna cu Domnul nostru Iisus Hristos, cu ingerii si cu sfintii

   Bucuria vietii vesnice o intrezarim inca din aceasta viata, prin starile sufletesti deosebite pe care le traim dupa fiecare fapta buna facuta din dragoste de Dumnezeu

   Fericirea dreptilor nu va fi aceeasi pentru toti, ci va fi deosebita dupa vrednicia pe care au castigat-o prin faptele lor cele bune, cum zice Sfantul Apostol Pavel "Alta este stralucirea soarelui, alta stralucirea lunii si alta stralucirea stelelor. Iar stea de stea se deosebeste in stralucire. Asa este si la invierea mortilor"(1Corinteni 15,41-42)

   Raiul, locul si starea de fericire a dreptilor, mai are si alte numiri, precum: "cer", "Imparatia lui Dumnezeu", "Imparatia cerurilor", "sanul lui Avraam", "casa Tatalui cersc" si altele

   Viata de veci a celor rai va fi intru totul nefericita. Locul si starea de nefericire vesnica a celor rai, adica iadul, este temnita duhovniceasca, stare lipsita de vederea fetei lui Dumnezeu si de lumina si bucuria ce insotesc aceasta vedere; viata de chin nesfarsit si vetuire de-a pururi cu diavolii. De aceea , viata de osanda a celor rai nici nu se numeste viata, ci moarte vesnica

   Chinurile iadului se intrezaresc si ele inca din aceasta lume, prin mustrarile de constiinta pe care le traim dupa savarsirea unui pacat greu mai ales, mustrari care duc pe unii pana  la disperare

   Locul si starea de osanda a celor nedrepti, adica iadul, mai are si alte numiri, ca :gheena,gheena focului, intunericul cel mai dinafara, osanda vesnica, cuptorul cel cu foc si altele

   Gandul la moarte si la cele ce urmeaza dupa ne ajuta sa ne ferim de pacate si sa ne departam de patimile care ne leaga cu totul de lucrurile pamantesti, ne indeamna sa pazim in curatie sufletul si trupul si sa ducem aici o viata bineplacuta lui Dumnezeu si folositoare aproapelui, ca sa ajungem la mantuire, adica la bucuria vietii vesnice

   Cuvantul "Amin", de la sfarsitul Simbolului credintei, inseamna  "adevar", "asa este", si "asa sa fie", adica ceea ce marturisim in Simbol este cu totul adevarat. Dar, mai ales, este o pecete pe care o pune Biserica, aratandu-si hotararea de a pastra aceasta invatatura nestirbita, neschimbata si fara niciun adaos De aceea trebuie sa credem neclintit tot ce marturisim in Simbolul credintei si sa aratam aceasta in toata viata noastra, prin faptele noastre bune

CREZUL -Articolul 7

        SI IARASI VA SA VINA CU SLAVA SA JUDECE VIII SI MORTII,

                      A CARUI IMPARATIE NU VA AVEA SFARSIT

   La sfarsitul lumii,Domnul nostru Iisus Hristos va veni a doua oara pe pamant,in dumnezeiasca marire si putere, pentru a face Judecata cea din Urma si obsteasca dupa cum citim in Sfanta Evanghelie de la Ioan(5,22-23):..."Ca Tatal nu judeca pe nimeni ci toata judecata a dat-o Fiului, ca toti sa cinsteasca pe Fiul precum cinstesc pe Tatal. Cel ce nu cinsteste pe Fiul nu cinsteste pe Tatal Care  L-a trimis". Slava dumnezeiasca, la care a fost ridicat Hristos ca om, se va arata tuturor, atunci cand va veni sa judece lumea. Precum dupa Inaltare.Tatal I-a dat locul cel mai de cinste, asezandu-l la dreapta Sa, asa Se va arata atunci tuturor, atunci tuturor in acest rol de cinste,Tatal dandu-I sa faca judecata tuturor, Iisus Hristos ii va judeca pe toti cati au fost de la facerea lumii si cati vor fi pana la sfarsitul ei. Nimeni nu va scapa de aceasta judecata a Lui. Vor fi chemati si mortii la judecata. La judecate de apoi, El ii va retine pe unii langa Sine, pentru vesnica fericire, iar pe altii ii va trimite departe de Sine, spre vesnica chinuire, dupa cum L-au iubit pe El, ca si chip al omului desavarsit si s-au silit sa faca asemenea Lui.

   Daca prima data Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamant "coborandu-Se ", a venit in chip de rob, S-a smerit,

ca sa nu sileasca pe nimeni sa-L primeasca si sa creada  in El,ci ca fiecare sa se poata decide in toata libertatea, a doua oara va veni  cu "slava." Dumnezeirea Sa va scalda atunci in lumina trupul Sau si va umple de fericire pe cei ce prin aceasta vor primi o adeverire a credintei lor de mai inainte si de spaima pe cei ce nu au crezut mai inainte in El. Atunci nu va mai veni singur si necunoscut, ci inconjurat de sfintii ingeri si cu mare stralucire dumnezeiasca. Si toti se vor aduna tremurand in fata Lui asteptand judecata "Si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului,cu putere si cu slava multa" (Matei 24,30, "Iar cand va veni Fiul Omului intru slava Sa si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale"(Matei 25,31) Pana si stihiile lumii se vor infricosa de slava Lui "Si am vazut un tron mare alb si pe Cel ce sedea pe el,iar dinaintea fetei Lui pamantul si cerul au fugit si loc nu s-a mai gasit pentru ele" (Apocalipsa 20,11)

   Inainte de Judecata aceasta, vor invia toti mortii,iar cei care vor fi vii se vor schimba atunci ca si cum ar fi trecut prin moarte. Astfel toate sufletele se vor uni iarasi cu trupurile pe care le-au avut in viata aceasta

   Domnul nu va veni atunci ca Mantuitor, ci ca Judecator. Insusi Domnul Hristos ne spune cum va fi Judecata din Urma, in Evanghelia de la Matei 25,31-46. Anume ca la Judecata se vor infatisa deodata toti oamenii,toate semintiile pamantului si vor raspunde de faptele,vorbele,gandurile lor. Cei buni vor fi asezati de o parte,iar cei rai, de alta parte. Toata lumea va cunoaste atunci faptele,cuvintele si gandurile fiecaruia. Dreptul Judecator va rosti dreapta hotarare dumnezeiasca, dupa care cei buni vor intra definitiv in rai sau in fericirea deplina si vesnica, iar cei rai vor fi aruncati definitiv in iad sau in starea de vesnica nefericire, departe de Dumnezeu si impreuna cu diavolii

   Afara de Judecata obsteasca, de la sfarsit, mai este si o alta Judecata, numita particulara,prin care trece sufletul fiecarui om indata dupa moarte Dar, dupa Judecata particulara si inainte de cea obsteasca,atat starea de fericire a sufletelor celor drepti, cat si starea de nefericire a sufletelor celor pacatosi nu sunt depline si definitive. De aceea va mai fi Judecata de Apoi obsteasca, pentru ca sa se desavarseasca toate

   Desavarsirea tuturor la Judecata de Apoi, se va arata in aceea ca: a)toata lumea va cunoaste desavarsit intelepciunea si dreptatea lui Dumnezeu; b)Domnul Iisus Hristos Se va preamari inaintea intregii lumi; c) incepand de atunci, vor fi  "un cer nou  si un pamant nou"(2 Petru 3,13);d) va fi deplina fericirea celor buni si tot deplina va fi si nefericirea celor rai, pentru ca si cei buni si cei rai vor avea  inviate trupurile din viata pamanteasca si asa , cu sufletul si cu trupul impreuna, vor merge unii  in viata  vesnica, iar altii in osanda vesnica

   Cuvintele "a Carui imparatie nu va avea sfarsit" inseamna ca stapanirea si marirea lui Iisus Hristos nu vor inceta niciodata, ci vor dura vesnic. Caci, pe de o parte, Iisus Hristos nu e numai un Om a Carui slava sa fie luata vreodata de Dumnezeu, iar pe de alta, Fiul lui Dumnezeu nu va lepada niciodata firea Sa omeneasca,nu va inceta in veci sa fie si om, deci om plin de slava dumnezeiasca. De aceea, nici cinstirea dumnezeiasca a omenitatii noastre nu va inceta vreodata, ca sa apara alt neam de fiinte mai inalt Imparatia fara sfarsit ali Iisus Hristos a fost anuntata de Arhanghelul Gavriil (Luca 1,33)

CREZUL -Articolul 4

       SI S-A RASTIGNIT PENTRU NOI IN ZILELE LUI PONTIU PILAT

                     SI A PATIMIT SI S-A INGROPAT

  In urma pacatului stramosesc,toti oamenii erau supusi pedepsei mortii(Romani 5,12), ca unii care dispretuiau marirea lui Dumnezeu. In acelasi timp moartea era urmarea slabiciunii si a tulburarii, intrate in firea noastra prin pacat, datorita faptului ca firea noastra traia potrivnic Legii lui Dumnezeu, care a fost asezata in toate si pe care toate trebuie sa pazeasca

  Crucea a fost altarul pe care s-a dus jertfa adevarata pentru oamenii din toate timpurile, Iisus a fost si jerfa adevarata si Preotul care a adus-o, castigand de fapt mantuirea noastra.Sfantul Chiril al Ierusalimului zice:

"Mantuitorul a suferit toate aceste patimi ca sa impace prin sangele crucii pe cele din cer si pe cele de pe pamant(Coloseni 1,20). Din pricina pacatelor eram dusmanii lui Dumnezeu si Dumnezeu hotarase ca pacatosul sa moara. Trebuia sa se intample una din doua: sau ca Dumnezeu, ca Unul ce-Si indeplineste spusele, sa-i omoare pe toti,sau sa anuleze hotararea, ca Unul ce este iubitor de oameni. Totusi priveste la intelepciunea lui Dumnezeu! A mentinut cu adevarat  si hotararea si Si-a aratat cu putere si iubirea de oameni.In trupul rastignit pe lemnul crucii Hristos a luat pacatele, pentru ca prin moartea lui noi sa murim pentru pacate si sa traim pentru dreptate(1 Petru 2,24). Nu era om de rand Cel ce a murit pentru noi Nu era o oaie necuvantatoare Nu era inger numai, ci Dumnezeu intrupat. Nu era atat de mare nelegiuirea pacatosilor, pe cat de mare era dreptatea Celui care a murit pentru noi"

   La Domnul nostru Iisus Hristos nu ne putem gandi fara sa-l vedem rastignit pe cruce Iar la Cruce ne gandim tocmai pentru ca ne gandim la Hristos, Care S-a rastignit pe ea, deci nu ne putem gandi l:a ea decat vazand cu ochii sufletului pe Hristos pe ea, Hristos  si Crucea Sa sunt nedespartiti Crucea a devenit   "semnul Fiului Omului" Ea se va arata pe cer impreuna cu El(Matei(24,30), cand va veni sa judece lumea, ca sa rusineze pe cei ce nu s-au cait si nu au primit iubirea Lui cat au vietuit in lume. Apoi Crucea este altarul pe care s-a adus cea mai mare jertfa si orice altar trebuie cinstit(Iesire 29,37)

   Cinstim Sfanta Cruce, pentru ca ea este semnul iubirii celei mari pe care Dumnezeu ne-a aratat-o noua, pacatosilor. Caci din iubire fata de noi, Domnul a luat asupra Sa pacatele noastre si le-a nimicit pe altarul crucii.. Crucea ne aduce aminte de rautatea cu care noi ne-am purtat fata de Dumnezeu si ne indeamna la smerenie; dar totodata ea ne aminteste de iubirea si jertfa pentru noi a Fiului lui Dumnezeu intrupat, ceea ce ne indeamna la cinstirea ei. Pentru credinciosi Crucea este semnul biruintel binelui asupra mortii. In Sfanta Scriptura citim " Crucea pentru cei ce pier este nebunie(adica nu-i pricep intelesul), iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu(1 Corinteni1,18).Despre cei ce s-au abatut de la credinta in Sfanta Cruce, Apostolul Pavel spune ca "sfsrsitul acestora este pieirea"

   Cuvintele " si a patimit" arata inca odata ca Fiul lui Dumnezeu S-a facut Om cu adevarat si a suferit intr-adevar pe cruce ca un om, pana la moarte. Dar a patimit numai cu trupul, nu si cu Dumnezeirea,caci Dumnezeirea nu poate patimi.Sfantul Ioan Damaschin zice" Spunem ca Dumnezeu a suferit in trup, dar in nici un caz ca Dumnezeirea a suferit prin trup". Prin cuvintele" S-a ingropat"  se arata mai intai ca Iisus a murit cu adevarat Trupul lui a fost parasit de suflet si a fost asezat ca orice trup mort in mormant In al doilea rand, prin aceste cuvinte se garanteaza adevarul Invierii Lui din morti. Caci daca Hristos ar fi fost luat de pe Cruce de ucenici si ascuns undeva, nu s-ar mai fi putut aduce mormantul gol ca o dovada pentru Invierea lui Iisus Hristos Dar mormantul lui a fost public Ba chiar a fost pazit de slujitorii iudeilor, care se temeau sa nu-l fure pe Iisus ucenicii si apoi sa spuna ca a inviat(Matei,27,64) Deci golirea minunata a mormantului e o dovada a Invierii

   Dupa cum prin pacatul lui Adam,suntem ca urmasi ai lui, in pacat si in osanda tot asa, prin patimile si moartea Domnului ne mantuim de pacat, de osada si de moarte, caci ne facem partasi ai Jertfei de pe Cruce,daca ne facem urmasi ai lui Hristos. Iar urmasi ai lui Hristos ne facem daca suntem botezati in

Biserica  Lui  care este trupul Sau tainic: daca suntem madulare vii ale acestei Biserici si ramanem prin ea uniti cu Hristos, daca primim cu vrednicie  harul rascumpararii in Sfintele Taine pastrand toata viata credinta vie si urmand  intru totul invatatura Bisericii lui Hristos

CREZUL-Articolul 3

  CARE, PENTRU NOI,OAMENII SI PENTRU A NOASTRA MANTUIRE

  S-A POGORAT DIN CERURI SI S-A INTRUPAT DE LA DUHUL SFANT

                    SI DIN MARIA FECIOARA SI S-A FACUT OM

    Fiul, ca Dumnezeu,este pretutindeni de fata ,totdeauna in ceruri si totdeauna pe pamant si totusi in Crez marturisim ca "S-a pogorat din ceruri", pentru ca mai inainte de a Se intrupa era nevazut pe pamant; vazut S-a facut numai prin aratarea in trup si de aceea rostimcuvintele "S-a pogorat" Aceasta inseamna ca Fiul lui Dumnezeu a binevoit sa se faca si Fiu al Omului,sa ia pe langa firea Sa cea atotputernica si firea noastra neputincioasa,sa Se smereasca purtand toate ale ei ,sa ia chip de rob,sa Se deserte(Filipeni 2,7) de slava Sa dumnezeiasca, sa umble ca om pe pamant si sa fie dispretuit de multi. Fiul lui Dumnezeu S-a facut Om cu adevarat,fara sa inceteze insa a fi Dumnezeu. Iar cuvintele  "pentru noi oamenii",inseamna ca a venit pentru toti oamenii de totdeauna si de pretutindeni,nu numai pentru unii sau numai pentru vreun neam oarecare

Intruparea Fiului lui Dumnezeu din Preacurata Feccioara Maria, din care El Si-a luat trup omenesc adevarat,s-a facut in chip minunat, de la Duhul Sfant, nu dupa randuiala firii omenesti, ci prin umbrirea Fecioarei de Duhul Sfant. Iisus Hristos este Dumnezeu si Om adevarat,cu trup si suflet omenesc adevarat, intru totul asemenea noua,afara de pacat. Astfel ca Iisus Hristos are doua firi sau naturi; dumnezeiasca si omeneasca si doua vointe si lucrari ale celor doua firi, care nu se amesteca una cu alta si nu se schimba una cu alta, nu se impart una de o parte si alta de alta parte, caci unl este Hristos si nu se despart una de alta in Persoana Mantuitorului. De aceea numim pe Mantuitorul Dumnezeu-Om si El ramane Dumnezeu-Om pentru vesnicie

   Ca Iisus Hristos este Mantuitorul fagaduit se adevereste prin aceea ca in El si cu El s-au implinit toate prorociile si preanchipuirile Vechiului Testament despre Mantuitorul cel asteptat. Anume: va fi Proroc(Deuteronom 18,15),Preot(Psalmul 119),Imparat si Domn(Psalmul 109; Isaia 2,4;5-6;Ieremia 23,4-5; Zaharia 6,12),s-a aratat timpul Nasterii Lui(Daniel 2,44-45),locul nasterii(Miheia 5,1), Nasterea dintr-o Fecioara(Isaia 7,14), Patimile si moartea(Isaia cap.53),impartirea hainelor prin tragere la sorti(Psalmul21),bautura cu otet si fiere(Psalmul68) si altele. Tot asa,Abel,Isaac,Iosif,mielul pascal,sarpele de arama au preanchipuit Patimile Domnului; preotia lui Melchisedec a preanchipuit preotia Domnului; prorocul Iona a preinchipuit  Invierea Domnului; corabia lui Noe a preanchipuit biserica;Taierea -imprejur a preanchipuit botezul si altele

   Sfanta Fecioara Maria a fost o fecioara din semintia lui David, invrednicita de Dumnezeu sa nasca pe Fiul lui Dumnezeu ca Om. Pentru ca ea a nascut pe Fiul lui Dumnezeu in chip minunat,fara sa cunoasca barbat,fiind fecioara si inainte de nastere si in timpul nasterii si dupa nastere, pentru totdeauna, o numimFecioara Preacurata si Pururea Fecioara; iar pentru ca Cel ce S-a nascut din ea nu este numai Om,ci si Dumnezeu, o numim Nascatoare de Dumnezeu sau Maica Domnului si o cinstim mai presus de toti sfintii si ingerii,ea fiind prinFiul sau si numai prin El "mai cinstita decat heruvimii si mai marita,fara de asemanare,decat serafimii", asa cum cantam in biserica.Cinstirea Sfintei Fecioare Maria este numita preacinstire,intrucat Maica Domnului este mai mare decat cinstirea altor sfinti,ea fiind cea dintai intre sfinti

   O numim Preacurata, pentru ca ea n-a savarsit niciun pacat, nici cu gandul,nici cu cuvantul si nici cu fapta.Onumim si Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca Cel ce S-a nascut din ea, dupa firea omeneasca, e insusi Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu. Nu se poate spune ca din Fecioara s-a nascut numai firea omeneasca a  lui Iisus,caci nu se naste o fire,ci se naste o persoana prin acea fire.Daca n-am recunoaste ca Fecioara Maria e Nascatoare de Dumnezeu, n-am socoti persoana nascuta din ea si Dumnezeu, ci numai om.Iar daca Iisus ar fi fost numai om,nu ne-ar fi putut mantui. Intreaga noastra mantuire isi are deci temelia in faptul ca Sfanta Fecioara Maria a fost Nascatoare de Dumnezeu

   Nasterea Mantuitorului din Sfanta Fecioara s-a petrecut mai presus de fire din doua motive: intai ca sa se arate ca venirea Fiului lui Dumnezeu pe pamant ca Om si mantuirea noastra nu puteau atarna de puterea omeneasca, ci de hotararea lui Dumnezeu;al doilea,fiindca, desi S-a facut Om intru toate asemenea noua. El S-a zamislit fara pacatul stramosesc cu care se zamislesc toti oamenii si n-a savarsit pacat nici dupa aceea(1 Petru 2,22) Numai fiindca a fost fara de pacat, a putut da Tatalui o viata curata de ascultare,rascumparand neascultarea noastra, iar moartea nu L-a putut tine,caci n-avea drept asupra Lui, ci a inviat, ca dupa El sa inviem si noi, toti cei ce credem in El

CREZUL -Articolul 2

SI INTRU UNUL DOMN IISUS HRISTOS, FIUL LUI DUMNEZEU,UNUL-NASCUT,

                  CARE DIN TATAL S-A NASCUT MAI INAINTE DE TOTI VECII:

LUMINA DIN LUMINA, DUMNEZEU ADEVARAT DIN DUMNEZEU ADEVARAT,

                    NASCUT,IAR NU FACUT,CEL DE O FIINTA CU TATAL,

                                   PRIN CARE TOATE S-AU FACUT

     Sfantul Atanasie cel Mare spune:"Fiindu-I mila de neamul nostru si induiosindu-Se de slabiciunea noastra si miscat de stricaciunea noastra si nesuferind stricaciunea mortii asupra noastra, ca sa nu piara ceea ce a facut si ca sa nu se zadarniceasca lucrarea Tatalui, isi ia trup si acesta nu deosebit de al nostru...si da mortii propriul Sau trup"

     Numirea de Domnul inseamna ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, este Domnul si Stapanul vietii noastre,unicul Domn si Stapan Caruia ii slujim(Coloseni 3,24) Domnia lui Iisus peste suflete nu e o domnie aspra si silnica, ci una blanda,care se manifesta prin dragoste si adevar

     Iisus inseamna Mantuitor sa Rscumparator,iar Hristos inseamna Uns. Unsii erau in vremurile vechi prorocii,arhiereii si imparatii.Hristos este Unsul cu adevarat,caci este proroc, arhiereu si imparat El este uns, pentru ca firii Lui omenesti I s-au dat desavarsit toate  darurrile Duhului Sfant,astfel ca are in masura cea mai mare stiinta prorocului,sfintenia arhiereului si puterea imparatului Atat numele de Iisus, cat si cel de Hristos le-a primit Fiul lui  Dumnezeu  cand S-a facut Om. Deci Iisus Hristos e numele Fiului lui Dumnezeu cel intrupat. Iisus Hristos este proroc(profet), anume Prorocul prorocilor, pentru ca ne-a adus descoperirea dumnezeiasca desavarsita, spre mantuire. El este arhiereu,Arhiereul arhiereilor. pentru ca S-a jertfit pe Sine pe cruce si pentru ca Se jertfeste mereu pe Sfantul Altar pentru iertarea pacatelor si sfintirea oamenilor; si este imparat, Imparatul Imparatilor, pentru ca a intemeiat si conduce imparatia Sa duhovniceasca(Ioan 18,36), Sfanta Biserica, avand "toata puterea , in cer si pe pamant" (Matei 28,18)

    Mai departe, acest articol cuprinde invatatura ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nascut din insasi fiintaTatalui prin nastere mai inainte de toti vecii, adica din vesnicie, caci n-a fost nicio vreme in care Fiul sa nu fie Fiu si Tatal sa nu fie Tata. Cum vesnic este Tatal, asa si Fiul este vesnic. El este Unul-Nascut, adica este singurul Fiuadevarat sau dupa fire a lui Dumnezeu si alt Fiu  al lui Dumnezeu nu este.Sfintii Apostoli marturisesc prin gura lui Petru :"Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu(Matei 16,16) Crestinii si dreptii se numesc si ei fii lui Dumnezeu ,dar ei sunt nu prin fire,ci prin har, fara sa fie "de-o fiinta "  cu Dumnezeu, dupa cuvantul Scripturii: "Iar celor ce L-au primit pe Dansul(pe Iisus Hristos si cred intru numele Lui, le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu(Ioan 1,12)

    Cuvintele "Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii" inseamna ca Fiul S-a nascut dintr-o Persoana  dumnezeiasca, fiind deopotriva in slava si in dumnezeire cu Tatal, iar aceasta nastere s-a petrecut nu in timp,ci din vesnicie

    Atunci cand rostim" Lumuina din Lumina" aratam ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat ca si Tatal, are aceeasi fiinta ,aceeasi Dumnezeire ca si Tatal   din care S-a nascut,asa cum nu se deosebeste lumina care se aprinde de lumina din care se aprinde

    Egalitatea intre Tatal si Fiul e intarita si prin cuvintele " Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, ca sa nu gandeasca cineva ca Fiul nu Se numeste Dumnezeu in intelesul adevarat si ca El ar fi un Dumnezeu mai mic, cum era la pagani care socoteau pe zeii lor cu diferite grade. Totodata prin aceste cuvinte,marturisim ca Tatal nascand pe Fiul nu S-a imputinat, iar Fiul, nascandu-Se,n-a primit dumnezeire mai putina

    Cand zicem "Cel de o fiinta cu Tatal" se arata si mai hotarat ca Fiul nu e faptura, ca e nascut in intelesul adevarat dinTatal si ca nu-Si  are fiinta Sa in chip despartit de a Tatalui. Tatal si Fiul sunt doua Persoane cu o singura fiinta, cu aceeasi fiinta in comun. Intre Tatal si Fiul este o unitate desavarsita dupa fiinta, totusi ei sunt deosebiti ca persoane, "Eu si Tatal una suntem" zice Mantuitorul(Ioan10,30) Una arata fiinta,Eu si Tatal arata Persoanele care sunt doua

    Cuvintele"prin Care toate s-au facut" inseamna ca tot ce face Tatal face si Fiul, ca deci si lumea a creat-o prin Fiul, a asezat-o in Fiul si ca ii poarta de grija prinFiul

EXPLICAREA SIMBOLULUI CREDINTEI ORTODOXE(CREZUL)

 Simbolul de credinta sau Crezul este infatisarea pe scurt a invataturii pe care crestinul ortodox trebuie sa o cunoasca,s-o primeasca si cu credinta sa o marturiseasca. Acest Simbol de credinta a fost alcatuit de primele doua sinoade ecumenice: cel de la Niceea, in anul 325(in cadrul caruia ,cei 318 Sfinti Parinti care au luat parte la dezbateri au statornicit primele sapte articole, care se ocupa cu invatatura despre Dumnezeu-Tatal si despre Dumnezeu-Fiul, prin care au combatut ereziile lui Arie) si cel de la Constantinopol in anul 381(prin care cei 150 de Sfinti Parinti adunati la acel sobor au alcatuit urmatoarele si ultimile 5 articole ale Crezului, care se ocupa cu invatatura despre: Dumnezeu-Duhul Sfant,Sfanta Biserica, Sfintele Taine, invierea mortilor si viata vesnica) De aceea se numeste si Simbolul niceo-constantinopolitan

Crezul, pe care crestinii Bisericii Ortodoxe il rostesc atat la Sfanta Liturghie, cat si in cadrul altor sfinte slujbe si al rugaciunii particulare zilnice,are 12 articole, pe temeiul carora s-a fixat si explicat pe larg invatatura de credinta a Bisericii noastre drept-maritoare

In Calendarului Crestin Ortodox/2010(Anul Crezului) ,pe cele 12 file ale acestui calendar,din initiativa Inalt preasfintitului Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos,s-au explicat pe scurt, cele 12 articole ale Crezului, folosindu-se Invatatura de credinta ortodoxa publicata de catre Editura Institutului Biblic si de Misiunea Ortodoxa in anul 1992

                                                               Articolul 1

 CRED INTRU UNUL DUMNEZEU,TATAL ATOTTIITORUL,FACATORUL CERULUI SI

               AL PAMANTULUI,VAZUTELOR TUTUROR SI NEVAZUTELOR

  Biserica invata ca este un singur Dumnezeu,adica o singura Fiinta dumnezeiasca, in care trebuie sa deosebim trei fete sau persoane,fara sa le despartim si fara sa le amestecam:Tatal,Fiul si Duhul Sfant. Cele trei Persoane ale Dumnezeirii sunt la fel dupa fiinta;niciuna nu este mai veche,mai mare ori mai desavarsita decat alta. Tatal este Dumnezeu adevarat,Fiul este Dumnezeu adevarat si Duhul Sfant este Dumnezeu adevarat,dar nu sunt trei Dumnezei,ci un singur Dumnezeu adevarat. Cele trei Persoane dumnezeiesti la un loc se numesc Preasfanta Ttreime.Tatal este nenascut,Fiul este nascut din Tatal si Duhul Sfant purcede din Tatal Dumnezeu-Tatal se numeste Atottiitorul pentru ca toate cate sunt,adica toate fapturile,sunt tinute dupa planul,voia si putereaSa,El ingrijandu-Se de toate dupa intelepciunea Sa cea prea inalta.Aceasta grija parinteasca a lui Dumnezeu fata de lume se numeste providenta sau pronie cereasca

Articolul 1 cuprinde si invatatura despre facerea lumii.Lumea inseamna cerul si pamantul si tot ce este in ele, afara de Dumnezeu. Lumea se imparte in doua, vazuta si nevazuta. Cea vazuta este tot ceea ce se poate cunoaste cu simturile omenesti,iar cea nevazuta sunt ingerii si sufletul omenesc

Ingerii sunt fiinte personale adevarate, create de Dumnezeu din nimic: ei sunt duhuri sau puteri netrupesti, slujitoare lui Dumnezeu. Ingerii sunt de doua feluri:buni si rai. La inceput toti ingerii erau buni, dar apoi o parte din ei , mandrindu-se, s-au ridicat impotriva lui Dumnezeu si asa s-au facut ingeri rai, diavoli sau draci Odata cu caderea  ingerilor rai s-a ivit iadul, care este starea lor de nefericire si locul lor de salasluire.Ingerii cei buni au ramas in cer, in apropiere de Dumnezeu si -Lslujesc, fiind intariti in bine prin har si facand numai cele bune

   Lumea vazuta a facut-o Dumnezeu tot din nimic,numai cu cuvantul si vointa Sa atotputernica si a oranduit-o treptat, in sase zile: in ziua intai a facut lumina, in a doua-cerul vazut, in a treia-uscatul si plantele, in a patra- luminatorii si multimea stelelor, in a cincea-animalele din apa si din aer, in a sasea-animalele de pe uscat si mai pe urma-pe om Omul este cea mai de seama faptura pe pamant, caci numai omul este facut dupa  chipul si asemanarea lui Dumnezeu si numai pe om l-a binecuvantat Dumnezeu sa creasca, sa se inmulteasca,sa umple pamantul si sa-l stapaneasca(Facerea 1,26-28) Trupul omului l-a facut Dumnezeu din pamant, iar sufletul l-a creat prin suflarea dumnezeiasca,odata cu trupul. De aceea , la moarte,trupul se intoarce in pamant, din care a fost luat, iar sufletul nemuritor trece in lumea nevazuta(Ecleziastul 12,7) Chipul lui Dumnezeu din om inseamna sufletul nemuritor cu puterile sufletesti,mintea sau cugetarea, simtirea si voia libera, ca si constiinta morala; iar asemanarea cu Dumnezeu inseamna intarirea in virtute si sfintenie a acestor puteri sufletesti ale omului, pana la apropierea de Dumnezeu

   Pe cei dintai oameni-Adam si Eva- Dumnezeu i-a asezat in rai, adica intr-o mare si frumoasa gradina in care duceau o viata fericita, in iubire fata de Parintele ceresc, impartasindu-se de harul Lui  Acolo le-a dat o porunca: sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului, caci daca vor manca din acel pom,vor muri(Facerea,2,16-17) Dumnezeu da porunca aceasta pentru a-l intari si inalta pe om care sa-si poata prin fapte dragostea fata de Facatorul sau si sa se statorniceasca in bine

   Primii oameni au cazut insa in pacat,prinDiavolul care-i invidia,pentru fericirea lor si voia cu orice pret sa-i faca s-o piarda De aceea ,prin viclenie, inselandu-i,ii face sa creada ca,daca vor manca din pomul cunostintei binelui si raului, se vor face intocmai  ca Dumnezeu. Astfel trufindu-se si ei, s-au lasat amagiti si calcand voia lui Dumnezeu, au cazut in pacat. Asa s-a ivit raul in lumea oamenilor, dupa ce mai intai se ivise in lumea ingerilor

   Pacatul primilor oameni este foarte mare, pentru ca prin el s-a calcat porunca data de Dumnezeu, adica s-a calcat voia lui lui Dumnezeu. De aceea si urmarile pacatului au fost grele: ruperea legaturii de har cu Dumnezeu, indepartarea si instrainarea de Dumnezeu, alungarea din rai intunecarea chipului lui Dumnezeu din om,adica intunecarea mintii, stricarea inimii si slabirea vointei, viata cu munca grea, dureri si necazuri de tot felul Pacatul si urmarile lui au trecut de la Adam si Eva la toti urmasii lor firesti, caci toti se nasc cu pacat Acest pacat cu care ne nastem toti se numeste pacat stramosesc, pentru ca a fost savarsit de stramosii neamului omenesc