ÎNGERUL PĂZITOR ȘI SINELE SUPERIOR
________________________________
Perspectiva mistică și ocultă asupra ființelor care ne călăuzesc.
Nu suntem separați de ceea ce ne călăuzește.
Mistica profundă pornește de la o idee fundamentală:
Separarea este o experiență a conștiinței, nu neapărat Realitatea Ultimă.
Omul se percepe pe sine ca fiind separat:
- eu sunt aici;
- lumea este în afara mea;
- Dumnezeu este undeva „sus”;
- îngerii sunt în altă lume.
Dar experiența mistică poate răsturna această imagine.
Ea sugerează că există o singură Realitate fundamentală, o singură Conștiință sau un singur Izvor al Existenței, care se manifestă în nenumărate forme.
În această perspectivă -
Omul nu este separat de Divin.
El este o expresie individualizată a Divinului!
🧿 1. CINE ESTE PERSONALITATEA?
Personalitatea este partea temporară a ființei.
Ea este construită din:
corp;
experiențe;
memorie;
educație;
emoții;
dorințe;
frici.
Personalitatea spune:
„Eu sunt acest om.”
- Ea are un nume.
- O biografie.
- O istorie.
Dar, din perspectiva ocultă, personalitatea nu reprezintă întreaga ființă.
Este doar nivelul prin care o conștiință mult mai vastă se exprimă temporar în lumea materială.
Putem spune simbolic:
PERSONALITATEA ESTE PERSONAJUL.
Dar ființa profundă este mai mult decât personajul.
🧿 2. CINE ESTE SINELE SUPERIOR?
În mistica și ezoterismul ocult, Sinele superior nu este o ființă care vine din exte rior.
El este:
DIMENSIUNEA MAI VASTĂ A PROPRIEI NOASTRE FIINȚE.🧿
Personalitatea vede doar o mică parte din existență.
Este ca și cum un deget ar crede că este separat de întregul corp.
Sinele superior este Conștiința care vede dintr-o perspectivă mai largă.
El poate cuprinde:
- experiența personalității;
- sensul evoluției;
- lecțiile;
- direcțiile posibile;
- consecințele alegerilor.
* Personalitatea trăiește momentul.
* Sinele superior vede drumul.
* Personalitatea vede un fragment.
* Sinele superior vede imaginea mai largă.
🧿 3. ATUNCI CINE ESTE ÎNGERUL PĂZITOR?
Aici intrăm în una dintre interpretările cele mai profunde ale ocultismului.
Îngerul păzitor poate fi înțeles nu ca o ființă complet străină nouă, ci ca:
O CONȘTIINȚĂ CARE APARȚINE ACELEIAȘI REALITĂȚI SPIRITUALE DIN CARE FACEM ȘI NOI PARTE.
În anumite tradiții ezoterice, el poate fi perceput ca:
- o inteligență protectoare;
- o expresie a conștiinței superioare;
- o punte între personalitate și nivelurile spirituale;
- o formă individualizată prin care Lumina ajunge la om.
Aici apare ideea fascinantă:
Ceea ce personalitatea percepe ca „altcineva” poate aparține, la un nivel mai profund, aceleiași Conștiințe din care și ea provine(❗)
Imaginează-ți un ocean.
La suprafață există valuri diferite.
Un val spune:
- „Eu sunt separat.”
Alt val spune:
- „Eu sunt un alt val.”
Dar, în profunzime:
ambele sunt aceeași apă.
Astfel, în experiența mistică, separarea dintre:
- om
- înger
- ghid
- Divin
poate fi reală la nivelul formei, dar se dizolvă la nivelul Esenței.
🧿 4. ESTE ÎNGERUL PĂZITOR SINELE SUPERIOR?
Aici răspunsul ocult nu este întotdeauna un simplu „da” sau „nu”.
Dar putem formula o diferență foarte clară.
* SINELE SUPERIOR
este:
nivelul mai vast al propriei individualități spirituale.
Este ceea ce personalitatea va descoperi că a fost întotdeauna dincolo de limita tele ego-ului.
* ÎNGERUL PĂZITOR
este:
forma prin care o inteligență spirituală protectoare poate fi percepută de perso nalitatea umană.
În unele sisteme ezoterice, această inteligență este distinctă.
În altele, este văzută ca o manifestare sau un aspect al propriei ființe superioare.
Dar în mistica ocultă apare o idee și mai radicală:
La nivel ultim, nici unul nu este complet separat.
🧿 5. DE CE AVEM IMPRESIA CĂ GHIDUL ESTE „ALTCINEVA”?
Pentru că personalitatea funcționează prin separare.
Ea spune:
- „Eu sunt aici.”
Prin urmare, orice formă de inteligență care apare dincolo de limitele obișnuite ale personalității este percepută ca fiind
„Altceva.”
Dar poate că această percepție nu este întotdeauna greșită.
O conștiință mai vastă poate fi realmente distinctă de personalitate și, totuși, să nu fie separată în sens absolut.
Aceasta este una dintre marile paradoxuri ale misticii:
DISTINCT, DAR NU SEPARAT.
🧿 6. SINELE SUPERIOR NU ANULEAZĂ LIBERUL ARBITRU
Dacă Sinele superior este o dimensiune a propriei noastre ființe, de ce nu ne ob liga ligă să alegem întotdeauna corect?
Răspuns:
Pentru că personalitatea trebuie să trăiască experiența alegerii.
Sinele superior poate
- inspira
- ilumina
- avertiza
- orienta.
Dar personalitatea este cea care trebuie
SĂ ALEAGĂ.
Dacă nivelul superior ar prelua permanent controlul, nu ar mai exista experiența individuală.
Am deveni niște instrumente fără autonomie.
Prin urmare, evoluția apare tocmai în spațiul dintre:
inspirație și alegere.
🧿 7. CE ÎNSEAMNĂ CĂ „NE ACORDĂM”?
Aceasta este una dintre cele mai importante idei.
Nu este obligatoriu ca Sinele superior să plece.
Nu este obligatoriu ca ghidul să dispară.
Mai degrabă, personalitatea își poate pierde capacitatea de a le percepe.
Să ne imaginăm un radio.
Frecvența există.
Dar dacă receptorul este acoperit de zgomot, semnalul devine slab.
În această imagine Zgomotul este:
- frica
- atașamentul
- dorința compulsivă
- furia
- ego-ul
- identificarea totală cu personalitatea.
Semnalul este:
- intuiția
- claritatea
- inspirația
- sentimentul profund al direcției.
Prin urmare, uneori problema nu este:
„Cineva m-a abandonat.”
Ci:
„Eu nu mai sunt acordat cu nivelul mai profund al propriei ființe.”
🧿 8. CUM COMUNICĂ PERSONALITATEA CU SINELE SUPERIOR?
Nu printr-un telefon.
Nu neapărat prin cuvinte.
Comunicarea este mai subtilă.
Ea poate apărea prin
- INTUIȚIE
Știi înainte să poți explica.
- SINCRONICITATE
O anumită situație apare exact în momentul în care o întrebare interioară devine importantă.
Mistica poate interpreta acest lucru ca pe un dialog între interior și exterior.
🧿 VISE
În vis, controlul rigid al personalității slăbește.
De aceea, inconștientul și (în interpretarea ezoterică), nivelurile mai profunde ale ființei - pot comunica prin simboluri.
🧿 SIMȚUL DIRECȚIEI
Există uneori o chemare persistentă.
Nu este o dorință de moment.
Este o direcție care revine mereu.
Poate fi ignorată.
Dar reapare.
🧿 9GHIZII - ALTE CONȘTIINȚE SAU ASPECTE ALE ACELEIAȘI REALITĂȚI?
În ocultismul, răspunsul poate fi:
Ambele.
Unele conștiințe pot fi distincte de individualitatea noastră.
Dar toate participă la aceeași Realitate fundamentală.
Așa cum
- celulele corpului sunt diferite;
- organele au funcții diferite;
și totuși toate aparțin aceluiași organism.
Astfel, putem imagina existența unor niveluri diferite de conștiință.
Personalitatea este un nivel.
Sinele superior este un nivel mai vast.
Ghizii pot reprezenta alte centre de conștiință.
Dar toate există în interiorul unei Realități ultime.
🧿 10. CUM CEREM AJUTOR?
Din această perspectivă, invocarea nu înseamnă:
„O ființă puternică, vino și fă totul în locul meu!”
Mai profund, înseamnă:
„Mă deschid conștient către un nivel de înțelepciune mai înalt decât perspectiva mea actuală.”
O invocare autentică nu ar trebui să anuleze discernământul.
Ea poate fi:
O DESCHIDERE.
Nu o predare a voinței.
Putem formula simplu:
„Dacă există o inteligență spirituală binevoitoare care mă poate călăuzi, mă des chid către claritate și protecție. Ajută-mă să văd, dar lasă-mi libertatea de a alege.”
🌀 CONCLUZIA OCULTĂ
În perspectiva mistică și ocultă, omul nu este o ființă izolată într-un univers străin.
El este o expresie individuală a unei Conștiințe mai vaste.
* PERSONALITATEA
este partea care trăiește experiența individuală.
* SINELE SUPERIOR
este dimensiunea mai vastă a propriei ființe, care transcende limitele ego-ului.
* ÎNGERUL SAU GHIDUL
Poate fi perceput ca o inteligență distinctă sau, în anumite interpretări ezoterice, ca o expresie a unei realități spirituale cu care ființa noastră profundă este intim legată.
Iar la nivelul ultim:
DISTINCȚIA NU ÎNSEAMNĂ SEPARARE.
Poate că suntem diferiți precum valurile.
Dar, în profunzime, aparținem aceluiași Ocean❗
De aceea, poate că adevărata întrebare nu este:
„Cine este în afara mea și mă conduce?”
Ci
„Cât de profund trebuie să pătrund în mine pentru a descoperi că ceea ce nume am «deasupra» nu era niciodată complet separat de ceea ce sunt?”
Poate că drumul spiritual nu este o călătorie către ceva îndepărtat.
Poate că este:
REÎNTOARCEREA CONȘTIINȚEI CĂTRE PROPRIA EI PROFUNZIME.
Dacă privim lucrurile prin prisma misticii oculte, vedem că ideea de „separat” și „ distinct” nu sunt același lucru. Pot exista niveluri de conștiință sau individualități distincte, fără ca ele să fie complet separate de Izvorul comun al existenței.
______________
Shary B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu