De ce oamenii care mănâncă „corect”, fac sport și iau vitamine tot îmbătrânesc, fac cancer, diabet și mor în chinuri? De ce medicii sunt neputincioși, iar pastilele nu funcționează?
Piotr Goriaev, doctor în științe biologice, nominalizat la Premiul Nobel, a dezvăluit taina: moartea este o eroare în program — un program pe care îl creezi tu însuți, cu fiecare cuvânt pe care îl rostești.
Cum e posibil așa ceva? Ce a aflat? Cui i-a fost convenabil să ascundă asta?
Chiar acum vei afla cinci descoperiri șocante ale lui Piotr Goriaev. A cincea îți va răsturna tot ce credeai despre viață, moarte și natura realității.
Piotr Goriaev s-a născut în 1942, într-o familie sovietică obișnuită. Nimeni nu putea bănui că acest băiat va ajunge să provoace întreaga medicină a lumii. A devenit doctor în științe biologice, academician al Academiei Ruse de Științe ale Naturii. Dar drumul spre recunoaștere a fost plin de spini.
Știința oficială i-a declarat lucrările „pseudostiință”. Colegii râdeau. Presa îl acuza de șarlatanie.
În 1985, Goriaev a început experimente care aveau să schimbe totul. El a studiat ADN-ul nu ca pe o formulă chimică moartă, ci ca pe un sistem viu, capabil să primească și să transmită informație. În timp ce alți oameni de știință tăiau moleculele cu bisturiul, Goriaev le asculta muzica.
A descoperit că ADN-ul emite unde asemănătoare semnalelor radio. Aceste unde poartă informație despre sănătate, boală și chiar despre durata vieții.
În anii 2000 a avut loc o străpungere. Goriaev a demonstrat că ADN-ul reacționează la vorbirea umană la fel de puternic ca la radiații sau substanțe chimice. A fost un șoc pentru lumea științifică. Reprezentanții medicinei tradiționale refuzau să-i publice articolele. Spuneau: „E imposibil, contrazice legile fizicii.”
Dar rezultatele experimentelor nu puteau fi infirmate.
În 2020 s-a întâmplat ceva incredibil. Goriaev a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină. Informația circula în cercuri științifice înguste. Confirmare oficială nu exista, dar susținătorii savantului se pregăteau de triumf.
Pe 17 noiembrie 2020, Piotr Goriaev moare. Brusc. La vârsta de 78 de ani, fiind — cu o săptămână înainte — „în deplină sănătate”. Rudele vorbesc despre infarct. Medicii confirmă. Dar întrebările rămân.
Cum moare atât de neașteptat un om care a studiat natura vieții și a morții timp de 40 de ani? De ce exact cu o lună înainte de cea mai mare recompensă? Cui i-a fost convenabil să-l reducă la tăcere? Ce anume a descoperit, încât amenința afacerea de trilioane a corporațiilor farmaceutice?
Înainte să moară, Goriaev a reușit să transmită discipolilor săi ceva important — informația despre cele cinci descoperiri principale. O informație care poate schimba viața oricui o aude.
Astăzi vei afla aceste secrete. Dar mai întâi — un fapt care îți ridică părul în cap. Și totuși, cel mai șocant nu e acesta. Urmează descoperiri pe care știința modernă încă nu le poate explica.
Prima descoperire a lui Goriaev este legată de un experiment care sună ca science-fiction.
Savantul a luat un eșantion de ADN uman și l-a pus într-o cameră ermetică. Aparatura specială înregistra o emisie electromagnetică foarte slabă, provenită de la moleculă. Era normal: orice țesut viu emite energie. Până aici totul corespundea legilor fizicii.
Apoi Goriaev a scos complet ADN-ul din cameră. A curățat până la ultima moleculă. A verificat de zece ori. Conform tuturor legilor naturii, emisia ar fi trebuit să se oprească instantaneu. Sursa dispăruse. Semnalul trebuia să dispară. Logică de fier.
Dar natura a râs de logică.
Aparatele continuau să înregistreze emisia. O zi, două. Trei. O săptămână. O lună. Patruzeci de zile la rând, detectorii prindeau unde dintr-o cameră goală.
Goriaev a numit fenomenul „fantoma ADN-ului”. Urmă, amprentă, hologramă în spațiu. Moleculele dispăruseră, dar informația rămăsese.
Ca muzica ce continuă să sune în cap după ce ai oprit radioul.
Savantul a repetat experimentul de sute de ori. A schimbat echipamentul, a invitat experți independenți. Rezultatul nu s-a schimbat. Fantoma exista. Informația s-a dovedit mai puternică decât materia.
A fost o lovitură în plin pentru știința materialistă. Dacă urma rămâne după distrugerea purtătorului, înseamnă că informația există independent de lumea fizică.
Goriaev a tras o concluzie revoluționară: celulele tale lasă o amprentă ondulatorie în spațiu. Fiecare moleculă de ADN creează o copie invizibilă a ei însăși. Iar această copie trăiește propria viață chiar și după moartea celulei.
Imaginează-ți: când mori, corpul se descompune, dar copia ondulatorie rămâne. Ea continuă să existe în spațiu, ca o undă radio — nu o vezi, dar o poți prinde cu un receptor.
Savantul și-a pus întrebarea: dacă celulele lasă o fantomă, ce se întâmplă cu conștiința? cu gândurile, amintirile, personalitatea? Oare și ele lasă urme după moartea corpului?
Această întrebare l-a dus pe Goriaev la a doua descoperire. Și aici începe adevăratul „detectiv”.
Asta a fost doar prima descoperire, dar deja îți explodează mintea. Mai departe e și mai puternic: urmează cum cuvintele tale ucid sau vindecă la nivel molecular.
A doua descoperire a lui Goriaev a fost o bombă chiar și pentru susținătorii lui.
Savantul a făcut o serie de experimente care dovedeau ceva incredibil: ADN-ul înțelege vorbirea umană. Nu doar reacționează la sunet — ci înțelege sensul cuvintelor. Așa cum un computer înțelege comenzile programatorului.
Goriaev a luat mostre de ADN uman sănătos, le-a pus sub microscop și a început să le influențeze cu unde sonore. A folosit un laser special, modulat de vorbire umană. Fasciculul laser transporta informația sonoră direct în structura moleculară.
Primul test: înjurătura și blestemul.
Goriaev rostea cele mai grosolane, cele mai rele cuvinte pe care le știa. Sub microscop se vedea o imagine înfricoșătoare: cromozomii începeau să se deformeze, să se răsucească, să se rupă. Deteriorările creșteau cu fiecare secundă.
Savantul a oprit experimentul și a măsurat. Rezultatul a fost năucitor.
Deteriorarea ADN-ului corespundea expunerii la o radiație de 30.000 de roentgen. Ca comparație, doza letală pentru om este de 400 roentgen.
Un singur blestem provoca un rău de 75 de ori mai mare decât o iradiere mortală.
Nu e metaforă. Este o realitate fizică măsurată cu aparate.
Apoi Goriaev a făcut experimentul invers.
A luat mostrele deteriorate — acelea pe care le „distrusese” prin blesteme — și a început să le influențeze cu rugăciuni și cuvinte bune.
Citea rugăciuni ortodoxe, mantre budiste, rostea urări de bine. Spunea cuvintele sincer, cu sentiment adânc.
Și s-a întâmplat „minunea”: cromozomii rupți au început să se lipească. Zonele deteriorate se refăceau. Procesul se vedea cu ochiul liber.
Cu cât încărcătura emoțională era mai puternică, cu atât vindecarea era mai rapidă. Rugăciunea sinceră funcționa mai repede decât repetarea mecanică. Iubirea vindeca mai eficient decât indiferența.
Goriaev a înțeles: fiecare cuvânt îți programează corpul.
Nu e psihologie. Nu e autosugestie. Nu e efect placebo. Este acțiunea directă a undei sonore asupra structurii moleculare.
Când o mamă țipă la copil, îi distruge ADN-ul. Când un om își spune: „Sunt bolnav”, „Sunt bătrân”, „Mor”, el își ucide literalmente celulele din interior.
Dar și invers funcționează. Când spui cuvinte bune ție sau altora, pornești procesul de vindecare.
Rugăciunea nu e „cerere către cer”. E terapie ondulatorie, care reface codul genetic. Fiecare cuvânt bun e un medicament. Fiecare blestem e o otravă. Iar corpul tău aude fiecare dintre ele.
Gândește-te câte fraze distructive rostești zilnic, în gând sau cu voce tare: „Sunt obosit”, „Mă doare capul”, „E insuportabil”, „Nu rezist”. Fiecare astfel de frază e o lovitură în ADN.
O lovitură de 30.000 roentgen.
Acum înmulțește cu zilele, lunile, anii. De aici vin bolile pe care medicii le numesc „inexplicabile”.
Dar astea sunt încă „flori”. Următoarea descoperire explică de ce unii trăiesc până la 100 de ani și rămân sănătoși, iar alții mor la 50 de boli incurabile.
A treia descoperire ține de ceea ce Goriaev a numit „câmpul informațional unic al Pământului”.
Sună ezoteric. Dar savantul spunea că a demonstrat asta matematic și experimental.
Toată informația despre fiecare ființă vie de pe planetă este păstrată într-un singur câmp. O bibliotecă uriașă, invizibilă, unde e scrisă istoria fiecărei celule, a fiecărui organism, a fiecărui om care a trăit vreodată.
Goriaev făcea experimente cu plante.
Lua o plantă tânără și sănătoasă de grâu și înregistra „semnătura ondulatorie” a ADN-ului pe un suport special. Apoi lua o plantă bătrână, pe moarte, aproape uscată: frunze galbene, tulpină pleoștită, rădăcini putrezite. În câteva zile ar fi murit.
Savantul începea să iradieze planta muribundă cu înregistrarea informației ondulatorii de la planta tânără.
Rezultatul apărea în 24 de ore: planta bătrână începea să-și revină. Apăreau frunze verzi noi. Tulpina se ridica. Rădăcinile se întăreau. După o săptămână, nu-ți venea să crezi că aceea fusese planta muribundă: arăta tânără, proaspătă, plină de viață.
De unde lua planta informația de refacere?
Goriaev a înțeles: o „citea” din câmpul informațional. Înregistrarea era doar cheia care deschidea accesul la un imens „banc de date”.
Ca o parolă care îți deschide ușa bibliotecii.
Apoi a făcut pasul următor: experimente similare pe animale.
Șobolani cu diabet primeau iradiere cu informația ondulatorie a șobolanilor sănătoși. Pancreasul începea să funcționeze. Glicemia cobora la normal. Fără insulină, fără pastile, fără dietă. Doar informație ondulatorie.
Șoareci orbi, cu retina distrusă, primeau iradiere cu informația de la șoareci care vedeau. După o lună începeau să vadă. Retina se refăcea „din nimic”. Celulele citeau programul sănătății din câmp și se restructurau după el.
Goriaev a ajuns la o concluzie revoluționară: suntem cu toții conectați la un singur câmp.
Fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare emoție creează o undă în acest ocean informațional.
Când te înfurii, urăști, invidiezi, „murdărești” câmpul din jurul tău. Asta influențează sănătatea celor din apropiere — mai ales a copiilor, fiindcă legătura lor cu câmpul e mai puternică.
Când simți iubire, bucurie, recunoștință, „curăți” spațiul. Starea ta îi influențează pe cei din jur chiar și de la distanță.
De aceea rugăciunea pentru altcineva funcționează chiar dacă el e la celălalt capăt al planetei: unda pleacă în câmp și ajunge la destinatar. Pentru că în câmp distanța nu există: nu sunt metri și kilometri, există doar legătură.
Asta explică fenomene pe care știința le numește „mistică”.
De ce o mamă simte când copilului îi e rău, chiar și de la mii de kilometri? Pentru că sunt legați prin câmp.
De ce gemenii simt durerea unul altuia?
De ce oamenii „văd” lucruri în vise?
Toate acestea sunt citirea de informație din câmpul unic.
Pare că acum e clar.
Dar de aici începe partea cea mai înfricoșătoare.
A patra descoperire explică de ce savantul era atât de temut.
Goriaev nu s-a oprit la teorie. A creat o tehnologie practică de vindecare prin „matrici ondulatorii” — o tehnologie care amenința existența industriei farmaceutice. O industrie care câștigă anual 4 trilioane de dolari.
Esența metodei e simplă: se ia ADN sănătos al unui organism tânăr, i se înregistrează caracteristica ondulatorie, apoi această informație este transmisă celulelor bolnave ale pacientului. Celulele citesc programul sănătății și încep să se refacă — fără chimie, fără operații, fără efecte secundare.
În 2005, Goriaev a făcut un experiment oficial înregistrat.
A luat un grup de șobolani cu diabet sever. Pancreasul lor aproape nu mai producea insulină. La scară umană, era stadiu final. Fără tratament, ar fi murit în 2–3 săptămâni.
Savantul i-a iradiat cu o matrice ondulatorie a unui pancreas sănătos, de la șobolani tineri. Ședințele durau 20 de minute, de trei ori pe săptămână.
După 10 zile, glicemia a început să scadă. După trei săptămâni, a ajuns la normal. Șobolanii s-au vindecat complet. Pancreasul și-a refăcut funcția de producere a insulinei.
Următorul experiment a fost și mai impresionant.
Goriaev a luat un grup de șoareci orbi. Retina lor era complet distrusă dintr-un defect genetic. Orbia era „incurabilă”. Medicina modernă poate doar să încetinească procesul, nu să refacă vederea. Transplantul de retină nu e posibil tehnic.
Savantul a început să iradieze ochii șoarecilor cu informația ondulatorie a unei retine sănătoase. Procesul era lent. Primele schimbări au apărut după două săptămâni: șoarecii reacționau la lumină. După o lună distingeau obiecte. După două luni, vederea li s-a refăcut complet. Șoarecii orbi vedeau la fel ca cei sănătoși.
Există și date neoficiale despre tratamente la oameni.
Pacienți oncologici, cărora medicii le dădeau o lună de viață, ar fi trecut prin terapia ondulatorie a lui Goriaev. Tumorile se micșorau, iar în unele cazuri dispăreau complet. Documentar nu e confirmat, deoarece medicina oficială refuza să recunoască metoda. Dar mărturiile pacienților există.
Și atunci devine limpede de ce era periculos.
Dacă poți trata cancer, diabet, orbire cu ajutorul sunetului și luminii, de ce mai ai nevoie de chimioterapii de sute de mii de dolari? De ce injecții de insulină pe viață? De ce operații complicate la ochi?
Corporațiile farmaceutice își pierd piața de 4 trilioane. Nu e „business” — e imperiu. Iar imperiul se apără.
Pe Goriaev nu îl publicau. Invențiile nu i le patentau. Presa îl numea șarlatan. Și când nici asta n-a fost suficient, cu o lună înainte de nominalizarea la Nobel, moare brusc.
Infarct. La 78 de ani. Un om care, teoretic, știa cum să prevină orice boală.
Iar acum — atenție.
Urmează dezvăluirea principală. Pentru asta te uiți până la capăt. Informația pe care Goriaev le-a dat-o discipolilor înainte de moarte.
A cincea și cea mai șocantă descoperire privește natura morții.
Goriaev afirma că moartea, în sensul obișnuit, nu există.
Ceea ce numim „moarte” este doar o eroare în program. O greșeală de cod, pe care o scriem noi înșine în corp, din clipa nașterii.
Imaginează-ți corpul ca pe un radio-receptor. Complex, perfect, dar totuși receptor. El prinde un semnal din câmpul informațional și îl transformă în viață. Cât timp receptorul funcționează, trăiești. Când se strică, mori.
Dar ce se întâmplă cu semnalul însuși? cu unda pe care receptorul o prinde?
Goriaev răspundea: semnalul nu dispare nicăieri. Unda radio continuă să existe chiar și când receptorul e distrus.
La fel și conștiința ta continuă să existe chiar dacă trupul moare. Ea rămâne în câmpul informațional — ca fantoma ADN-ului care emite 40 de zile după ce molecula a fost scoasă din cameră.
Dar de unde vine „defecțiunea”? De ce se strică receptorul?
Goriaev a făcut zeci de experimente și a ajuns la o concluzie incredibilă: noi ne programăm propria moarte.
De fiecare dată când spui „Îmbătrânesc”, scrii programul îmbătrânirii în ADN. Când spui „Mă îmbolnăvesc”, scrii programul bolii. Când gândești „Am să mor”, creezi programul morții.
Nu e metaforă.
Cuvintele tale creează o undă sonoră. Unda acționează asupra ADN-ului. ADN-ul își schimbă structura conform informației primite. Dacă informația e distrugătoare, ADN-ul se degradează. Dacă e vindecătoare, ADN-ul se reface.
Goriaev spunea că frica de moarte este cel mai puternic program de distrugere.
Omul se teme că va muri. Emoția fricii creează o undă uriașă în câmp. Unda se „înregistrează” în ADN. Celulele încep să se pregătească de moarte. Se pornesc procesele îmbătrânirii. Organismul se stinge încet, pentru că e programat astfel.
Dar dacă schimbi programul, schimbi rezultatul.
Goriaev afirma că oamenii care nu se tem de moarte trăiesc mai mult. Nu fiindcă sunt „curajoși”, ci pentru că în ADN-ul lor nu există programul fricii. Celulele nu primesc semnalul „trebuie să mori”.
Savantul studia longevivi din toată lumea — oameni care au trăit până la 100, 120, 150 de ani. Ce aveau în comun? Nici dieta, nici sportul, nici medicamentele. Aveau în comun atitudinea față de moarte.
Nu se temeau de ea. O vedeau ca pe o trecere firească într-o altă stare.
Goriaev a scris asta în ultima sa lucrare: suntem nemuritori cât timp „melodia noastră” răsună în câmpul informațional. Moartea corpului nu e sfârșitul tău ca persoană. E trecerea dintr-o formă de existență în alta: din materială în ondulatorie, din vizibilă în invizibilă.
Dar informația despre tine rămâne pentru totdeauna.
De aceea există fenomenele reîncarnării: copii care își amintesc vieți trecute. Ei nu inventează. Ei citesc informația din câmp, unde se păstrează memoria tuturor celor care au trăit.
Cuvintele, faptele, gândurile tale sunt înscrise în câmp. Ele influențează alți oameni, generațiile viitoare, însăși structura realității.
Înainte să moară, Goriaev le-a spus discipolilor: „Dacă mă vor ucide, asta nu va schimba nimic. Informația e deja în câmp. Nu o poți distruge. O poți doar accepta sau respinge.”
Peste o săptămână a murit.
Dar cuvintele lui au rămas. Descoperirile lui au rămas. Și acum știi ce știa și el.
Destulă teorie — trecem la practică.
Iată pași concreți pe care îi poți aplica chiar de azi, ca să-ți re-programezi realitatea.
Prima regulă: scoate imediat din vorbire frazele distructive: „Sunt obosit”, „Sunt bolnav”, „Îmbătrânesc”, „Nu-mi va reuși”, „Nu rezist”. Fiecare astfel de frază e o comandă către ADN pentru distrugere.
Înlocuiește-le cu creatoare: „Sunt plin de energie”, „Corpul meu e sănătos”, „Întineresc în fiecare zi”, „Îmi reușește tot”, „Pot duce orice”.
A doua regulă: spune-ți zilnic, cu voce tare, cuvinte bune. Stai dimineața în fața oglinzii. Privește-te în ochi. Spune: „Te iubesc”, „Ești frumos”, „Ești sănătos”, „Ești puternic”.
Nu e autosugestie. E reprogramare directă a codului genetic prin undă sonoră.
A treia regulă: folosește rugăciuni sau afirmații cu sentiment adânc. Nu contează dacă „crezi” sau nu — contează sinceritatea și forța emoției. Rugăciunea e o undă concentrată de vindecare. Intră în câmp și se întoarce spre tine amplificată de mii de ori.
A patra regulă: elimină complet din viață blestemele și înjurăturile. Mai ales către tine și către cei dragi. Ține minte cifra: 30.000 roentgen. Fiecare cuvânt grosolan lovește celulele cu această forță. Nu e exagerare. E „fapt” măsurat științific — așa cum susține textul.
A cincea regulă: încetează să te temi de moarte. Înțelege: ești nemuritor. Conștiința nu dispare când moare corpul. Ea trece în câmpul informațional și rămâne acolo pentru totdeauna.
Frica de moarte e programul cel mai distructiv. Scapă de ea și vei trăi mult mai mult.
Ce muzică îți cântă înăuntru chiar acum? Requiemul morții sau imnul vieții?
Goriaev a „dovedit” — în logica acestui discurs — că tu îți alegi singur melodia. Cu fiecare cuvânt, fiecare gând, fiecare emoție scrii codul realității tale.
Încearcă aceste reguli timp de o săptămână — doar șapte zile — și vei simți diferența în corp, în stare, în viață.
Anatol Basarab.
